IMC este de obicei folosit pentru a măsura riscurile pentru sănătate asociate  obezității  datorită ușurinței de calcul și interpretare. De obicei, pe măsură ce IMC -ul crește, riscul de probleme de sănătate poate crește. Cu toate acestea, unele persoane  pot avea un IMC „normal” (între 18,5 și 24,9 kg/m), dar să prezinte în continuare  o cantitate mare de grăsime corporală, în special în jurul abdomenului.

Așadar, deși IMC poate fi folosit pentru a  identifica obezitatea, nu poate măsura distribuția grăsimii corporale. Distribuția grăsimii corporale poate indica riscul unei persoane  de a dezvolta afecțiuni legate de inimă, despre care ar putea să nu fie conștientă. În plus, legătura dintre IMC și factorii de risc cardiovasculari se poate modifica și în funcție de etnie. De exemplu, populațiile asiatice tind să prezinte  un risc crescut de afecțiuni legate de inimă la un IMC mai mic decât populațiile caucaziene.

Pentru a aborda posibilele limitări ale IMC- ului și pentru a oferi o înțelegere mai amplă a riscurilor asociate obezității, poate fi utilizat raportul talie-înălțime (WHtR). Acest raport calculat se concentrează pe relația dintre circumferința taliei și înălțime pentru a identifica riscul cardiovascular asociat  obezității. Prin împărțirea  circumferinței taliei la înălțimea dumneavoastră, acest raport oferă informații despre modul în care grăsimea este distribuită în organism, în boli de inimă special grăsimea viscerală (abdominală), care poate duce la afecțiuni grave de sănătate, precum bolile de inimă, diabetul și hipertensiunea arterială (tensiune arterială ridicată).

Raportul talie-înălțime se concentrează în special pe circumferința taliei în raport cu înălțimea, pentru a oferi o imagine a cantității de grăsime stocată în regiunea abdominală.

Această grăsime poate fi clasificată în două grupe:

• Grăsimea subcutanată: de obicei, la adulți grăsimea subcutanată reprezintă aproximativ 85% din toată grăsimea corporală și se află chiar sub piele.
• Grăsimea viscerală: aceasta se află mai adânc în corp și înconjoară organele interne, cum ar fi stomacul, ficatul și intestinele. La adulții sănătoși, aceasta reprezintă, de obicei, restul de 10-15% din toată grăsimea din organism.

Grăsimea viscerală este diferită de grăsimea subcutanată în mai multe moduri:

• Niveluri mai ridicate de substanțe chimice nocive: produce mai multe substanțe care provoacă inflamații, ceea ce  poate afecta organismul in timp
• Mai puțini hormoni benefici: grăsimea viscerală produce, de asemenea, mai puțini hormoni, cum ar fi leptina, care vă pot ajuta la reglarea apetitului și la menținerea sănătății corpului 

Nivelurile ridicate de grăsime viscerală pot deveni o problemă, din următoarele motive:

• Scăderea sensibilității la insulină: ceea ce  poate duce la rezistența la insulină și crește riscul de a dezvolta diabet zaharat de tip 2
• Creșterea descompunerii grăsimilor: excesul de grăsime viscerală se descompune mai ușor, eliberând mai mulți acizi grași în sânge

Prin măsurarea  grăsimii abdominale, Raportul  Talie -  Înălțime poate oferi un indiciu al riscului de apariție a altor afecțiuni grave asociate obezității, cum ar fi bolile de inimă. Deși pragurile pentru nivelurile de risc sunt bine identificate, o regulă generală este să vă mențineți circumferința taliei la mai puțin de jumătate din înălțimea dvs., pentru a ajuta la reducerea riscului unor  potențiale probleme de sănătate.

Credeți că ați înțeles importanța verificării riscurilor pentru inimă? Faceți un scurt test pentru a vă verifica cunoștințele Aici.

Dacă sunteți îngrijorat de sănătatea inimii dumneavoastră sau doriți să înțelegeți mai multe despre modul în care obezitatea vă poate afecta inima, explorează articolele de mai jos.