Adevărul este că nu e vorba de o lipsă de disciplină sau de voință, ci este vorba despre biologie. Apetitul și poftele noastre alimentare sunt ghidate de hormoni – mici mesageri chimici care îi spun creierului când ne este foame, când ne-am săturat și, uneori, ce anume avem poftă să mâncăm.

Înțelegerea modului în care funcționează acești hormoni ne invață cum să lucrăm împreunăcu biologia noastră, nu împotriva ei.

Oamenii de știință au identificat mai mulți hormoni care reglează apetitul, însă cinci dintre aceștia sunt cei mai cunoscuți 

• Grelina – adesea numită hormonul foamei, este  produsă în stomacAceasta crește înainte de masă și stimulează apetitul.
• Leptina – eliberată de celulele adipoase, ajută la reglarea balanței energetice prin semnalizarea senzației de sațietate și prevenirea supraalimentării.
• Insulina – secretată de pancreas, nu reglează doar glicemia, ci influențează și semnalele de sațietate.
• GLP-1 – produs în intestin , încetinește golirea stomacului  și promovează senzația de sațietate.
• Colecistokinina (CCK) – este un alt hormon intestinal care reduce apetitul Când acești hormoni care controlează foamea și sațietatea sunt în echilibru, ei ajută la menținerea unui apetit stabil. Însă, atunci când sunt perturbați – de exemplu, în timpul procesului de slăbire – aceștia pot intensifica acest zgomot mental (food noise) și poftele alimentare.

Cunoașterea biologiei noastre ne poate ajuta să înțelegem  de ce simțim acea nevoie incontrolabilă de a ne întoarce la frigider. După cum explică profesorul Joseph Proietto:

•  „Nevoia de a găsi combustibil pentru a genera energie este un impuls profund în biologia tuturor organismelor vii: cu toții avem nevoie de hrană pentru a supraviețui. Așadar, nu este surprinzător că propriul nostru corp are un sistem atât de complex pentru a controla aportul alimentar, condus de hormoni.”

Acești hormoni sunt eliberați de intestin, țesutul adipos și pancreas, călătorind prin fluxul sanguin pentru a trimite semnale către creier. Unii stimulează foamea, în timp ce alții semnalează sațietatea.

Înainte de masă, hormonii foamei cresc, îndemnândudu-ne să mâncăm. Nivelul de grelină atinge cote înalte chiar înainte de masă, pregătind creierul pentru aportul de alimente. După ce mâncăm, nivelul de grelină scade .

După masă, hormonii de sațietate precum leptina, GLP-1și CCK cresc, atingând nivelul maxim în 30-60 de minute. Aceste semnale încetinesc digestia și îi transmit creierului să se oprească din mâncat. Acest lucru explică de ce, de obicei, ne oprim înainte de a simți un disconfort fizic – creierul nostru „ascultă” acești mesageri chimici.

Nu toate alegerile alimentare provin din foamea fizică. Hormonii legați de sistemul de recompensă influențează poftele, declanșând gânduri intruzive despre mâncare chiar și atunci când suntem sătui. Acesta este un factor major al food noise, determinându-ne să ronțăim sau să căutăm gustări bogate în calorii chiar și în absența unui deficit energetic.

Dacă ai ținut vreodată cură de slăbire , probabil ai observat că acest food noise (zgomot mental) devine mai puternic. Acest lucru se întâmplă deoarece scăderea în greutate perturbă echilibrul  dintre hormonii foamei și cei ai sațietății.

După o dietă, corpul crește semnalele de foame și le diminuează pe cele de sațietate. În același timp, metabolismul încetinește. Această combinație puternică te face să fii mai flămând, mai puțin satisfăcut după masă și predispus să arzi mai puține calorii. Studiile arată că aceste schimbări pot dura cel puțin un an – ceea ce explică de ce până la 8 din 10 persoane ajung să recupereze greutatea pierdută, iar mulți se luptă cu obezitatea. Nu este un eșec al disciplinei; este doar biologia care își face treaba pentru a-ți protejaviața  și rezervele de energie.

Cum gestionăm acest food noise atunci când devine copleșitor? Deși nu putem „opri” hormonii direct, există câteva strategii inteligente pentru a lucra cu ei:

• Obiceiuri alimentare sănătoase: Crearea unei rutine regulate de masă ajută la atenuarea fluctuațiilor hormonale care declanșează poftele. Mâncatul conștient (mindful eating) și planificarea meselor sănătoase pot reduce food noise (zgomotul mental) care adesea ne deturnează intențiile bune.
• Opțiuni de tratament dovedite: Schimbările stilului de viață sunt o bază solidă, dar uneori biologia are nevoie de sprijin suplimentar. Pe lângă strategiile zilnice, există 5 opțiuni de tratament pentru obezitate dovedite științific care vizează sistemul de reglare a greutății corporale. Aceste opțiuni pot ajuta la reducerea foamei, susținerea pierderii în greutate pe termen lung, îmbunătățirea compoziției corporale și pot aduce chiar beneficii  suplimentare asupra sănătății.

Recunoașterea zgomotului mental (food noise) ca fiind un răspuns hormonal, mai degrabă decât o slăbiciune personală, este un pas esențial. Acest lucru ajută oamenii să se concentreze pe strategii – comportamentale, medicale sau ambele – care reduc gândurile intruzive despre mâncare și redau controlul.

Dacă te confrunți cu acest food noise (zgomot mental), amintește-ți că nu este „doar în capul tău” – este în hormonii tăi. Înțelegând cum hormonii apetitului conduc foamea, sațietatea și poftele, poți începe să liniștești zgomotul și să lucrezi cu biologia ta, nu împotriva ei.

Vestea încurajatoare este că există multe modalități de a prelua controlul – de la mici schimbări structurate în obiceiurile zilnice, până la tratamente dezvoltate pentru a sprijini mai bine reglarea apetitului. Combinând strategiile de stil de viață cu sprijinul fundamentat științific, poți reduce food noise, îți poți recăpăta concentrarea și poți construi o relație mai sănătoasă și mai sustenabilă cu mâncarea.