IMC este de obicei folosit pentru a măsura riscurile pentru sănătate
asociate obezității datorită ușurinței de calcul și interpretare. De
obicei, pe măsură ce IMC -ul crește, riscul de probleme de sănătate
poate crește. Cu toate acestea, unele persoane pot avea un IMC
„normal” (între 18,5 și 24,9 kg/m), dar să prezinte în continuare o
cantitate mare de grăsime corporală, în special în jurul abdomenului.
Așadar, deși IMC poate fi folosit pentru a identifica obezitatea,
nu poate măsura distribuția grăsimii corporale. Distribuția grăsimii
corporale poate indica riscul unei persoane de a dezvolta afecțiuni
legate de inimă, despre care ar putea să nu fie conștientă. În plus,
legătura dintre IMC și factorii de risc cardiovasculari se poate
modifica și în funcție de etnie. De exemplu, populațiile asiatice tind
să prezinte un risc crescut de afecțiuni legate de inimă la un IMC
mai mic decât populațiile caucaziene.
Pentru a aborda posibilele limitări ale IMC- ului și pentru a oferi
o înțelegere mai amplă a riscurilor asociate obezității, poate fi
utilizat raportul talie-înălțime (WHtR). Acest raport calculat se
concentrează pe relația dintre circumferința taliei și înălțime pentru
a identifica riscul cardiovascular asociat obezității. Prin
împărțirea circumferinței taliei la înălțimea dumneavoastră, acest
raport oferă informații despre modul în care grăsimea este distribuită
în organism, în boli de inimă special grăsimea viscerală (abdominală),
care poate duce la afecțiuni grave de sănătate, precum bolile de
inimă, diabetul și hipertensiunea arterială (tensiune arterială ridicată).